Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe

    I. Art. 336 Cod penal

Art. 336: Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe

(1)     Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2)     Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

(3)     Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

II.  Analiza dispoziţiilor legale

       Infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe psihoactive are, conform doctrinei (DOBRINOIU Vasile, colectiv, Noul Cod Penal comentat, 2016, Universul Juridic), o variantă simplă – conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge [art. 336 alin. (1)], o variantă asimilată – conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive [art. 336 alin. (2)] şi o variantă agravată – conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori care se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere [art. 336 alin. (3)].

        Existenţa infracţiunii presupune, în varianta simplă/asimilată, printre altele:

1. o acţiune de conducere
2. care să fie executată pe un drum public
3. cu un vehicul pentru care există obligaţia deţinerii unui permis de conducere
4. şi să fie realizată de către o persoană care fie are o îmbibaţie alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge (forma simplă) fie se află sub influenţa unor substanţe psihoactive (forma asimilată).

1. Acţiunea de conducere

       Referitor la acţiunea de conducere, prin Decizia nr. 6/2019 din 21 martie 2019, ICCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi stabileşte că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.

         Astfel, conform instanţei supreme, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă „a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini” din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcțiune. Spre exemplu, cazul în care vehiculul se deplasează pe un drum public în pantă, în sens descendent, iar conducătorul auto acționează doar direcția și frânele din interiorul autovehiculului sau situația când un vehicul este tractat pe un drum public de un alt vehicul cu ajutorul unei legături flexibile omologate. Ca atare, și în aceste situații, conducătorul auto al vehiculului tractat sau care se deplasează din inerție pe o pantă descendentă, iar motorul nu funcționează, însă acționează frânele, direcția sau semnalizarea vehiculului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care, în timp ce se află la volanul acestuia, are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

2. Drum public

       Ȋn ceea ce priveşte sintagma “drum public”, potrivit art. 6 pct. 14 OUG 195/2002, republicată, prin drum public se înţelege orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.

3. Constatarea consumului de alcool si/sau de substanţe psihoactive

       Atât în vederea stabilirii alcoolemiei, cât şi pentru identificarea prezenţei în organism a substanţelor psihoactive, se vor preleva mostre biologice, care ulterior vor fi examinate în cadrul instituţiilor medico-legale autorizate.

       Prin Decizia nr. 224/2017, Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) este neconstituţională.

       În motivarea deciziei menţionate, Curtea Constituţională a reţinut că îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate.

       Varianta agravată a infracţiunii constă în fapta unei persoane de a conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care există obligativitatea deţinerii permisului de conducere atunci când fie are o îmbibaţie alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, fie se află sub influenţa unor substanţe psihoactive, realizând, în plus, una dintre următoarele activităţi:

1. transport public de persoane sau;
2. transport de substanţe sau produse periculoase ori;
3. în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau;
4. în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere

       Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe psihoactive poate fi sancţionată doar atunci când este săvârşită cu intenţie, directă sau indirectă.

         Regimul sancţionator diferă în funcţie de fapta penală reţinută, respectiv varianta simplă şi varianta asimilată se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani sau cu amenda, iar forma agravată se sancţionează cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Ai neclarităţi? Contactează-ne!

Av. Gina Terinte