INFRACŢIUNILE CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI PE DRUMURILE PUBLICE
ASPECTE COMUNE
Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice (art. 334 – 341 C. pen.) constituie o grupă distinctă de infracţiuni din Titlul al VII – lea, consacrat de Codul penal infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege.
Potrivit Capitolului al II – lea din Titlul al VII – lea, aceste infracţiuni sunt:
- Punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat;
- Conducerea unui vehicul fără permis de conducere;
- Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe;
- Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice;
- Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia;
- Împiedicarea sau îngreunarea circulaţiei pe drumurile publice;
- Nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor;
- Efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului public.
Prin săvârşirea acestor infracţiuni se aduce atingere unor relaţii sociale care privesc siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 pct. 14 din Ordonanta de urgenta nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, prin “drum public” se înţelege orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.
Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice se realizează, sub aspectul elementului material al laturii obiective, prin fapte care constau fie în acţiuni fie în inacţiuni, după caz, dintre care amintim: punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat; punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare; conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere sau al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei de vehicul condus; încredinţarea unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care se ştie că nu posedă permis de conducere, are permisul retras sau anulat etc., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibaţie alcoolică de peste 0.80 g/l alcool în sânge sau se află sub influenţa unor substanţe psihoactive; acţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice; acţiunea de părăsire a locului accidentului sau de ştergere a urmelor acestuia; îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor etc.
Infracţiunile din cadrul acestui grup pot fi săvârşite cu intenţie, praeterintenţie sau, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 340 alin. 3 C. pen, din culpă.
Ȋn cazul infracţiunilor pentru care forma de vinovăţie este intenţia, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, însă nu sunt sancţionate de lege.
Regimul sancţionator diferă în funcţie de fapta penală reţinută, fiind prevăzute pedepse cu închisoarea a căror limite sunt cuprinse între 3 luni şi 10 ani sau, în anumite cazuri, fiind prevăzută alternativ şi pedeapsa cu amendă.
Ai neclarităţi? Contactează-ne!
Av. Gina Terinte
Apasă aici pentru a adăuga propriul text
Apasă aici pentru a adăuga propriul text
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!